Cum ajunge partenerul să internalizeze vocea narcisicului și să o confunde cu propria voce

Procesul prin care partenerul ajunge să internalizeze vocea narcisicului este unul lent, subtil și extrem de distructiv. El nu se întâmplă într-o singură zi, ci în perioade lungi, în care persoana expusă îl ascultă pe narcisic mai mult decât își ascultă propriile emoții. Totul începe cu mici remarci care par nevinovate, dar care ating stima de sine. Narcisicul spune că reacționezi prea repede, că interpretezi greșit, că ești prea sensibil sau că exagerezi, iar aceste remarci se repetă până când ajungi să crezi că poate are dreptate. De fiecare dată când îți pui la îndoială trăirile, vocea lui capătă loc în mintea ta.

În timp, narcisicul introduce versiunea lui despre tine. Îți spune cine ești, cum ar trebui să reacționezi, cum ar trebui să simți și ce ar trebui să îți dorești. El îți oferă o identitate construită din percepțiile lui, nu din realitatea ta. Dacă spui că te-ai simțit rănit, el îți spune că ești dramatic. Dacă spui că ai nevoie de limite, el îți spune că ești rece. Dacă ceri respect, el îți spune că ești agresiv. În aceste momente tu nu simți că vocea ta este invalidată, ci simți că te gândești poate prea mult. Așa începe confuzia.

Pe măsură ce narcisicul repetă aceste mesaje, ele devin normale. Mintea învață prin repetiție, iar repetiția înlocuiește gândurile proprii cu gânduri primite din exterior. Partenerul începe să își explice propriile reacții prin cuvintele narcisicului. Când simte supărare, își spune că exagerează. Când simte durere, își spune că nu are motive reale. Când vede lipsa de respect, își spune că nu ar trebui să fie atât de pretențios. În aceste momente vocea narcisicului se instalează complet, pentru că oferă explicații rapide, chiar dacă sunt toxice.

Internalizarea apare și atunci când narcisicul alternează criticile cu momente de apropiere. Această alternanță creează un dezechilibru emoțional care modifică modul în care partenerul își percepe valoarea. Într-o zi este apreciat, în altă zi este criticat, iar mintea se agață de momentele frumoase ca să explice momentele dureroase. Astfel, vocea narcisicului devine reperul prin care partenerul își evaluează comportamentul. Aceasta este etapa în care gândurile partenerului nu mai sunt ale lui, ci sunt ale narcisicului repetate în interior.

Cel mai dur moment apare atunci când partenerul simte vinovăție pentru limitele lui. Se întreabă dacă a fost prea dur, dacă a cerut prea mult, dacă meritul conflictului îi aparține. În loc să își valideze emoțiile, folosește vocea narcisicului ca să le pună la îndoială. Aici vocea internă a narcisicului capătă autoritate. Devine mai puternică decât vocea reală a persoanei. Devine ghid pentru decizii, reacții și percepții. Iar această transformare este atât de puternică încât partenerul nu realizează că nu mai gândește liber.

Internalizarea vocilor critice duce la pierderea încrederii în sine. Partenerul nu mai știe cum să își valideze emoțiile, deoarece simte că trebuie să se conformeze unei imagini create de narcisic. În lipsa unui spațiu sigur, vocea lui interioară devine eco-ul narcisicului. Singura cale de ieșire apare atunci când persoana începe să observe că reacțiile ei nu provin din identitatea reală, ci din criticile primite. În acel moment conștientizarea devine primul pas spre recuperarea propriei voci.