Există persoane care par să atragă tensiunea în orice conversație, în familie, în cuplu, la muncă sau chiar în proiecte sociale. Dacă privești atent, observi că pentru ele conflictul nu apare întâmplător, ci devine un cadru familiar în care știu să funcționeze, să se impună și să capete vizibilitate. Când discuția rămâne calmă și clară, par să își piardă reperele, iar atunci fac ceva pentru a reaprinde tensiunea, fie prin ironii, fie prin insinuări, fie prin acuzații subtile

Hashtag-ul #autismfree a devenit extrem de vizibil în online, mai ales în comunitățile de părinți, iar dacă tu ai un copil cu autism este aproape imposibil să nu îl fi întâlnit, să nu te fi agățat măcar o dată de promisiunea din spatele lui și să nu fi simțit acea speranță rapidă că poate există o cale simplă, clară și definitivă, însă exact aici începe problema, pentru că nu tot ce sună bine este și adevărat, iar când vorbim despre dezvoltarea copilului tău, adevărul conteaz

“Mami, eu nu sunt nebun!” Cu această frază a venit la mine fiul meu de 10 ani, un copil cu autism, iar în câteva cuvinte mi-a pus în față o realitate dureroasă, una pe care mulți aleg să nu o vadă, deși o întâlnesc zilnic, în parc, la școală, pe stradă sau chiar în propria familie. Cu o lună înainte, la locul de joacă, un alt copil l-a indicat pe Andu și i-a spus mamei lui “mami, copilul acesta este nebun”. Atunci am sperat că vorbele acelea s-au pierdut în aer, că nu au ajun

“Mami, copilul ăla e nebun!” Un copil din locul de joacă arată cu degetul spre Andrew, în timp ce vocea lui taie aerul fără ezitare și fără să caute sensul cuvintelor pe care le folosește. Andrew se plimbă de aproape douăzeci de minute dintr-un capăt în altul al spațiului de joacă, fără să deranjeze pe nimeni, fără să atingă nimic, fără să spună nimic, râde din când în când, este liniștit, este prezent, este bucuros. A avut un an greu, un an în care a refuzat orice loc de joa

Tăcerea narcisică este una dintre cele mai puternice forme de control emoțional, deoarece lovește exact în zona unde partenerul are nevoie de comunicare, claritate și stabilitate. În orice relație sănătoasă tăcerea apare pentru calmare sau reflecție, însă în relația cu un narcisic tăcerea are un scop precis. Ea este folosită ca instrument prin care narcisicul provoacă neliniște, confuzie și nesiguranță, astfel încât partenerul ajunge să simtă presiune chiar și atunci când nu

Despărțirea reprezintă pentru un narcisic unul dintre cele mai intense momente ale vieții lui emoționale, nu din cauza pierderii relației în sine, ci din cauza pierderii sursei principale de validare. Narcisicul nu își construiește identitatea din interior, ci din oglindirile celorlalți. Atâta timp cât partenerul a fost prezent, el a avut o persoană care îi confirma valoarea, îl asculta, îi acoperea golurile emoționale și îi hrănea imaginea grandioasă. În momentul în care des

Pe când făceam bradul cu băieții mei, unul de șapte ani și celălalt de zece, am simțit că în mine se deschide o ușă spre un timp în care Crăciunul avea altă formă, iar în timp ce lor li se luminau ochii la fiecare glob pus în pom, eu retrăiam în gând anii mei fără brad, anii în care sărbătoarea se vedea prin geamul altora și nu prin al meu. Țin minte că primul brad din viața mea a apărut târziu, pe la zece ani, un brăduț simplu adus din pădure, cu câteva bomboane agățate stân

Procesul prin care partenerul ajunge să internalizeze vocea narcisicului este unul lent, subtil și extrem de distructiv. El nu se întâmplă într-o singură zi, ci în perioade lungi, în care persoana expusă îl ascultă pe narcisic mai mult decât își ascultă propriile emoții. Totul începe cu mici remarci care par nevinovate, dar care ating stima de sine. Narcisicul spune că reacționezi prea repede, că interpretezi greșit, că ești prea sensibil sau că exagerezi, iar aceste remarci

Identitatea internă a unui narcisic este formată din bucăți care nu se leagă între ele, deși în exterior el afișează o imagine sigură și controlată. În interior există o structură instabilă, în care gândurile, emoțiile și nevoile lui nu formează un tot coerent. Această fragmentare apare deoarece narcisicul nu a învățat să își înțeleagă trăirile și nici să își construiască un centru stabil. El funcționează mai degrabă prin reacții decât prin conștientizare, iar aceste reacții

Limitele stabile reprezintă punctul în care dinamica unui narcisic începe să se clatine. El funcționează într-un spațiu în care are libertate deplină asupra emoțiilor celuilalt, iar această libertate îi oferă sentimentul că poate controla reacții, poate modela percepții și poate dicta ritmul relației. Totul se schimbă în momentul în care partenerul introduce limite clare. Limitele stabilesc un cadru sănătos, iar acest cadru îi arată narcisicului că nu mai poate influența totu

Narcisicul nu își alege niciodată partenerii întâmplător. El caută o anumită structură emoțională, o combinație între inteligență, empatie și capacitate de a susține relația din punct de vedere afectiv, pentru că aceste trăsături îi oferă exact ce nu poate găsi în interiorul lui. Mulți cred că narcisicul se simte atras de oameni slabi, însă realitatea este complet diferită. Persoanele vulnerabile nu îi pot oferi validarea profundă, reacțiile complexe și dinamica psihologică p

Narcisicul modifică mici detalii din realitate într-un mod care pare nesemnificativ la început, însă aceste detalii schimbate repetat ajung să influențeze modul în care partenerul își percepe propriile gânduri și propriile amintiri. Totul începe cu reinterpretări subtile, formulate calm, astfel încât partenerul nu simte pericolul. Narcisicul schimbă ordinea faptelor, schimbă tonul în care ai spus ceva, schimbă intenția unei discuții sau schimbă contextul unei situații, iar ac

Frica de abandon este una dintre cele mai puternice emoții pe care narcisicul o ascunde, chiar dacă o neagă în mod constant. În spatele imaginii de siguranță și superioritate se află o teamă intensă de a nu fi respins, uitat sau înlocuit. Pentru narcisic, abandonul nu înseamnă doar pierderea unei persoane, ci pierderea controlului asupra imaginii de sine, pentru că el își construiește identitatea prin ochii celorlalți. Când cineva se îndepărtează, narcisicul simte că pierde v

Narcisicul evită stabilitatea emoțională pentru că liniștea îl pune față în față cu propria lume interioară, iar el nu știe să gestioneze ceea ce simte. Într-o relație calmă nu mai are motive să provoace reacții, nu mai găsește haos în care să își ascundă nesiguranțele și nu mai poate controla starea partenerului. Stabilitatea îl face să vadă părțile pe care încearcă să le evite, iar acest lucru îl neliniștește. De aceea are nevoie de mișcare continuă, pentru că numai așa își

Când vorbim despre ideea că un narcisist poate crea un comportament narcisic în cel de lângă el, trebuie să explicăm simplu și direct că acest lucru nu înseamnă că persoana devine narcisică, ci că trăiește într-un mediu care o împinge să se apere atât de mult încât reacțiile ei ajung să semene cu ceea ce vede în fiecare zi. Oricine rămâne suficient de mult într-o relație tensionată începe să își ridice ziduri, iar aceste ziduri pot semăna la prima vedere cu egoismul sau cu li

Prin ce trece un narcisic atunci când partenerul își recuperează încrederea în sine? Acesta este unul dintre cele mai sensibile momente din toată dinamica relației, pentru că narcisicul simte că pierde teren și reacțiile lui devin previzibile dacă le înțelegi mecanismul. Când partenerul începe să se ridice emoțional, narcisicul observă schimbarea mai repede decât oricine. Apar primele semne de neliniște deoarece narcisicul are nevoie de un partener care se îndoiește. Când ve

Există momente în care ajungi la capătul unui drum emoțional și îți dai seama că nu mai există nimic de salvat. Nu pentru că nu ai încercat, nu pentru că nu ai iubit, ci pentru că te-ai pierdut pe tine în încercarea de a menține în viață o relație care s-a hrănit prea mult din tine. Atunci când partenerul tău este narcisist, despărțirea nu este doar o ruptură sentimentală, ci o luptă pentru supraviețuire emoțională. Narcisistul nu acceptă sfârșitul, pentru că pentru el relați

Femeile puternice nu cer mult. Cer doar ceea ce merită. De fapt, nici nu cer. Pentru că, de cele mai multe ori, ele nu știu să ceară. Sunt obișnuite să se descurce singure, să ducă greutăți care ar doborî pe oricine, să păstreze demnitatea chiar și atunci când lumea din jur se prăbușește. Le vezi zâmbind, muncind, construind, luptând, iubind cu măsură și echilibru, și crezi că nu au nevoie de nimeni. Dar în spatele acestei forțe există o inimă care a fost rănită, o femeie car

Dragă eu, Ai trăit atâția ani convinsă că iubirea nu e pentru tine. Ai învățat să te ridici singură, să fii puternică, să nu depinzi de...

Au trecut ani… Ani în care zilele au început să se copieze una pe alta, ca niște pagini trase la xerox de o mână grăbită. Dimineți în...