Cum să Supraviețuiești unei Zile de Coșmar sau Ghidul Mamei Multitasking

Era prin 2017, când viața avea un ritm frenetic și somnul era un lux. Te trezești la 5:30 dimineața, nu pentru că te-ai hotărât să faci yoga la răsărit, ci pentru că ai setat greșit alarma. Și, ca trezirea să fie completă, bebe îți trage un biberon gol în cap. Ce să mai zici? Îi faci rapid un biberon plin și încerci să te culci la loc, dar ghinion! Insomnia e deja în toi.

După o oră te ridici, înjuri ploaia cu o sinceritate de nedescris și îți faci cafeaua. Aprinzi și o țigară – că doar ai voie să ai viciile tale într-o zi ca asta. Dar pauza se termină rapid: fiul cel mare trebuie dus la școală. Și unde-i mașina? Păi, evident, la soțul tău, care a plecat cu ea ca și cum ar fi propria lui (că na, și tu te-ai obișnuit să te ducă el).

Începe să plouă cu găleata, dar nu-i nimic, rezolvi tu și asta! Pui copilul de o aripă, ghiozdanul într-o mână, geanta care conține jumătate din casă în cealaltă și proiectul copilului – o pancardă de mărimea unui panou publicitar, învelită în saci de gunoi ca să nu se ude, că doar ai stat până la 2 noaptea s-o termini! Asta în timp ce trăgeai și-o cafea la ibric, ca pe vremuri.

Iei drumul școlii la picior și te gândești că măcar la birou vei avea parte de un moment de respiro și o cană de cafea caldă. Numai că, surpriză! Singurele chei ale biroului sunt în mașina soțului, care e cam la 30 de mile depărtare. După ce-ți recuperezi și ultimul dram de demnitate, îți suni angajații și le spui să stea acasă azi – mai ales că nu vrei să te vadă în starea asta. Te întorci resemnată acasă, udă până la piele, numai bună de schimbat.

Dar stai! Asistenta ta, plină de inițiativă și entuziasm (probabil pentru că nu a apucat-o și pe ea ploaia), îți reamintește că ai ceva programări astăzi, iar ea, Făt-Frumos al zilei, decide să meargă după chei. Bravo, fată!

Ajungi acasă, te schimbi și îți amintești că trebuie să mergi la bancă. Evident, tot cu autobuzul, că doar nu te transformi în șofer de taxi. Ploaie, vânt, dar n-ai ce face, ți-o asumi.

În autobuz, ai impresia că viața ți-a mai dat o pauză. Cu excepția faptului că, din toate locurile libere, un domn, probabil cu alergie la apă și săpun, decide să se așeze fix lângă tine. De parcă n-ai fi deja la limita răbdării. În sfârșit, te cobori, te pierzi puțin (că doar nu se putea să fie totul chiar ușor) și apoi victorie – ai găsit banca!

Asistenta te sună și îți spune că a recuperat cheile. Minunat! Ai rezolvat treaba la bancă, ieși și, ce să vezi, lângă stația de autobuz e un aprozar cu niște cireșe care-ți fac cu ochiul mai ceva ca Brad Pitt în „Troy”. Comanzi două cutii și când să plătești, realizezi că n-ai niciun ban în portofel. Serios, de unde ai venit? De la bancă! Îți vine să plângi de nervi, dar mai ai un dram de optimism. Te întorci la bancă, scoți ceva cash și te întorci învingătoare la cireșele tale.

Pe la 1 după-amiaza ajungi, într-un final, și tu la birou. Singurul neuron rămas funcțional își revine, te pui în birou cu o cafea în mână, te uiți în jur și îți dai seama că ai supraviețuit. Eh, și mâine e o zi... ce poate merge rău, nu?