Într-un colț liniștit al orașului nostru, unde nimic nu părea să tulbure calmul zilelor de vară, a început o poveste de neuitat, plină de haz și ghinioane cât pentru un sezon întreg de comedie. Totul a început cu fiul meu, protagonistul nostru neîntrecut, care a decis, într-o zi în care ghinionul era mai puternic decât gravitația însăși, să testeze rezistența propriilor oase... căzând de pe șezlong! Rezultatul? O mână ruptă și o mamă care s-a simțit norocoasă că a scăpat doar cu un șoc emoțional.
Ei bine, când crezi că ești în siguranță, e momentul perfect ca universul să te tragă de mânecă și să-ți amintească de legile lui Murphy. Cu mâna în orteză și un aer de erou rănit, fiul meu a devenit în scurt timp un adevărat cascador casnic. Orice colț de mobilă devenise dușman declarat, iar „elegantele” sărituri peste obstacolele din living se terminau de obicei cu multe „auuuuri” și „pfff-uri” de exasperare.
Dar de parcă n-ar fi fost suficient, ghinionul avea planuri mari pentru noi! La doar câteva zile după „incidentul șezlongului”, în timp ce mă grăbeam spre o programare, am reușit să distrug ambele mașini ale familiei într-un moment de glorie și neatenție maximă. Cum să faci asta? Ei bine, ai nevoie de talent, două vehicule, o doză sănătoasă de „zi proastă” și... voilà! Ai scena perfectă pentru o comedie de situație.
În acele clipe, am oscilat între a râde isteric și a mă întreba dacă n-ar fi bine să verific dacă cineva mi-a pus ghinionul în contract. Când am reușit, într-un final, să mă adun de pe jos (la propriu și la figurat), am înțeles că ziua respectivă va intra direct în topul zilelor de „Cum dracu’ am reușit asta?”. Și am făcut pace cu gândul că uneori viața îți dă câte o palmă doar ca să-ți arate că încă ești pe drumul corect... sau, mă rog, pe banda greșită.
Așa că, cu mașinile distruse, fiul meu împrietenit cu orteza și eu cu o poveste nouă la activ, am decis că nu are rost să caut vinovați sau să mă enervez. Când universul îți servește ghinioane pe tavă, cel mai bun răspuns e să râzi, să te ștergi de praf și să mergi mai departe.
Am învățat că, indiferent cât de prostă poate părea o zi, cu umor și un strop de autoironie, orice moment de „dezastru” se transformă într-o poveste epică de împărtășit la un pahar de vin, la masa prietenilor. Pentru că, până la urmă, ce altceva poți face când viața îți joacă feste decât să te bucuri de ele și să le transformi în amintiri amuzante? Ne lovim, ne ridicăm și mai facem haz de necaz, că altfel ar fi prea plictisitor, nu?