Când sting lumina…

Când sting lumina, vin spre tine,

Cu inima-nvelită-n dor,

Ți-o pun în palmă, fără teamă,

Să simți cum arde, încet, ușor.

Îți dau și clipele ce-mi ceri,

Le-mbrac în șoapte și parfum,

Le-acompaniez cu zâmbet cald

Și le trimit, pe-un nor la drum.

Mi-ai pus un suflet în căuș,

Și l-am simțit, e viu, e blând,

Mi-a tremurat ușor în piept,

Și mi-a vorbit cu glas flămând.

Să-l port în mine mi-e firesc,

Ca-n dansul serii, trupul meu

Se-aprinde tot când imi rostești

Un “te iubesc”… și-un „sunt al tău”.

Ți-aș da și viață, și povești,

Și gândul ce nu doarme-n noi

Să fim nebuni? Hai să fim veșnici!

Să fim un foc nestins de ploi.