Dacă eu te țin în brațe, pe mine cine mă ține?

Există momente în viața unui părinte în care te întrebi: „Dacă eu te țin în brațe, pe mine cine mă ține?”. Este o întrebare care izvorăște din epuizare, din responsabilitățile copleșitoare și din dragostea imensă pe care o simți pentru copilul tău. Și, când ai un copil cu dizabilități, această întrebare devine cu atât mai relevantă, mai prezentă în minte și în suflet.

Ca părinți ai copiilor cu nevoi speciale, ne asumăm rolul de a fi stâlpul lor, susținerea lor, protectori constanți în fața unei lumi care adesea nu înțelege ce înseamnă să ai un copil diferit. Suntem acolo pentru ei la fiecare pas – de la lupta cu sistemele de educație și sănătate, până la momentele intime în care suntem cei care liniștim fricile și tantrumurile, cei care facem tot ce putem pentru ca ei să se simtă iubiți și în siguranță.

Dar cine ne ține pe noi în acele momente în care simțim că nu mai putem? Cine ne susține când responsabilitățile devin prea grele și nu mai găsim energia să continuăm? Adevărul este că sprijinul dintre părinți, deși atât de necesar, nu este întotdeauna prezent. De multe ori, ne simțim singuri, izolați în propria noastră luptă, fără să avem cu cine împărtăși greutățile cotidiene. Fiecare este prins în propria viață, fiecare are propriile provocări, iar ajutorul nu vine întotdeauna atunci când avem cea mai mare nevoie de el.

Și totuși, e esențial să știm când să cerem ajutor. Pentru că nu putem duce totul singuri. Nu putem continua la nesfârșit să fim doar noi cei care țin totul în echilibru, fără să ne îngrijim și de noi înșine. A cere ajutor nu este o dovadă de slăbiciune, ci un act de curaj. Este recunoașterea faptului că și noi suntem oameni, că avem limite și că, pentru a fi cei mai buni părinți pentru copiii noștri, trebuie să fim bine și noi.

De multe ori, soluțiile nu vin ușor. Poate fi un terapeut care să te ajute să procesezi emoțiile copleșitoare, un prieten care să te asculte fără să judece sau chiar un moment de respiro pe care ți-l acorzi, știind că e în regulă să te odihnești. E important să găsești acele resurse care să te sprijine, să îți ofere acel ajutor necesar atunci când simți că nu mai poți.

Îți iubești copilul mai mult decât orice, iar asta te face să îți depășești constant limitele. Dar pentru a putea continua, pentru a fi acolo în totalitate pentru el, trebuie să ai grijă de tine. Nimeni nu poate duce această luptă singur. Iar atunci când simți că nu mai poți, amintește-ți că este în regulă să te oprești, să respiri și să cauți sprijin. Pentru că și tu meriți să fii susținut.

În final, dacă ajungi să te întrebi „Pe mine cine mă ține?”, răspunsul nu este mereu simplu, dar este important să nu te izolezi. A căuta ajutor nu te face mai puțin puternic. Dimpotrivă, îți dă forța de a merge mai departe. Pentru că, doar având grijă de tine, poți continua să îi ții pe cei dragi în brațe, oferindu-le tot ce au nevoie pentru a înflori.