De ce el? De ce mie? – Un răspuns în căutarea unui sens

Ani de zile, după ce am aflat diagnosticul lui Andu, aceste două întrebări au rulat în mintea mea ca un refren constant, tăcut și apăsător: „De ce el? De ce mie?” Două întrebări care, dincolo de durerea lor, căutau disperat o justificare, un motiv pentru care viața noastră s-a schimbat atât de brusc. Nu am găsit niciodată răspunsul clar și liniștitor pe care îl speram. Dar, în timp, am învățat să le privesc altfel, poate cu mai multă înțelegere și mai puțină disperare.

Când spui „De ce el?”, te întrebi de ce copilul tău, ființa pe care o iubești necondiționat, trebuie să treacă prin provocări pe care alți copii nu le vor cunoaște niciodată. Autismul devine un fel de zid invizibil între el și lumea așa cum o știm noi, și nu poți să nu te întrebi cum ar fi fost viața lui fără acel diagnostic. Dar în acele momente în care mă întrebam de ce Andu, am început să-mi schimb perspectiva. Andu nu este definit de autism. El este copilul meu, cu toate bucuriile și micile sale victorii, cu zâmbetul lui unic și cu modul special în care vede lumea. Autismul este doar o parte din el, nu întreaga poveste.

Și apoi, inevitabil, vine întrebarea „De ce mie?”. Aceasta este, poate, întrebarea care te rănește cel mai mult. Simți că viața nu e dreaptă, că ești pus la încercare mai mult decât ar trebui să fie un părinte. Dar, cu trecerea timpului, am început să văd că, deși nu am răspunsuri concrete la această întrebare, nu mai simt nevoia să le găsesc. Nu e vorba de ce mi s-a întâmplat, ci de ce pot face cu această experiență. Am învățat mai mult despre mine decât aș fi crezut vreodată, despre răbdare, rezistență și despre o dragoste care depășește orice obstacol.

Răspunsurile la „De ce el?” și „De ce mie?” poate nu vor veni niciodată în forma pe care mi-o doresc. Dar am învățat că, în loc să caut motive, pot să creez noi semnificații. Fiecare zi cu Andu este o lecție, un dar ascuns în mijlocul provocărilor. Și, poate, nu este despre a afla de ce, ci despre a transforma aceste întrebări în forța care mă motivează să lupt, să iubesc și să găsesc bucuria în lucrurile mici. În fond, viața nu ne dă întotdeauna răspunsuri, dar ne dă întotdeauna oportunități de a descoperi noi moduri de a fi fericiți.

Acum, în loc să mă întreb „De ce el?” sau „De ce mie?”, aleg să mă întreb: „Ce pot face pentru el azi? Cum pot transforma această călătorie într-o poveste despre iubire și curaj?”