Din culisele urii feminine: Cum să fii muncitoare și să enervezi pe toată lumea

Am ajuns la concluzia că în viață sunt două tipuri de femei: cele care mă urăsc și cele care încă nu m-au întâlnit. Din păcate, cele de pe social media m-au găsit toate. Nu-s eu o mare frumusețe, nu-s nici vreo super geniul satului (bine, aș fi dacă s-ar premia faptul că știu să jonglez cu viața de zi cu zi, munca, copiii, și eventual să-mi amintesc unde am pus cheile).

Totuși, un lucru îmi place să fac: să muncesc. Îmi place competiția. Și mai ales, îmi plac regulile. Asta mă face o specie rară în jungla asta socială. Cred că am fost clasificată drept „Ciuma de Serviciu” pentru că, vezi tu, cine face mai puțin decât tine te critică cel mai tare. Adică, serios, e ușor să arunci o privire disprețuitoare peste umăr în timp ce îți faci unghiile, nu?

Între timp, eu sunt acolo, pregătită să-mi suflec mânecile și să trag de mine până mă transform în exemplul acela „nedorit” pe care îl arătăm copiilor când spunem: „Așa ajungi dacă nu stai pe TikTok toată ziua!”. Deși, ironic, mă găsești și pe TikTok, unde încerc să explic că nu, nu există filtru care să facă munca să pară mai ușoară. Măcar acolo, algoritmul nu mă urăște (încă).

E clar că, pentru unele, faptul că nu am timp de drame e echivalent cu un afront personal. „Cum, nu ai timp să te plângi că vecina are mai multe vacanțe decât tine?!” Scuze, dar dacă îmi rămâne vreun moment liber, prefer să-l petrec încercând să-mi fac un plan de atac pentru săptămâna următoare, decât să mă vait că nu mi-am făcut selfie-ul perfect pentru Insta.

Așa că, ce fac femeile care mă urăsc? E simplu, ele își folosesc energia pentru a urmări și diseca fiecare mișcare de-a mea, fie în realitate, fie online. Se înființează la colțul fiecărei rețele de socializare cu popcorn în mână, gata să arunce cu „critică constructivă”. În traducere, asta înseamnă că, dacă am postat o poză unde par, doamne ferește, mai obosită, am făcut o greșeală de neiertat. Cum, eu să nu arăt ca o divă 24/7, după ce am terminat de muncit și alergat prin viață? Scandalos, știu.

Ah, dar să nu uit! Poate cel mai mare păcat al meu este că îmi plac regulile. Adică cine a mai auzit de cineva care să respecte niște... reguli? La muncă, în viață, oriunde. Înțeleg, probabil par o relicvă din altă eră, dar cineva trebuie să rămână cu picioarele pe pământ în acest vârtej de „fă ce simți, nu ce trebuie”.

Și uite așa, pentru unii sunt o lecție de viață, iar pentru alții... o lecție de „cum să te ascunzi după tastatură și să te plângi că viața e nedreaptă”. Până la urmă, nu poți fi criticat de cineva care face mai mult decât tine, doar nu ar avea timp să-și termine treaba și să-și îngrijească ego-ul în același timp.

De fapt, dacă mă gândesc bine, viața e un fel de Survivor pentru noi, „femeile muncitoare enervante”. Problema e că, în loc să fim pe o insulă, suntem prinse într-un feed de social media, unde fiecare like sau comentariu acid devine o mică sabie de lemn. Păcat că eu nu sunt genul care să se lase „eliminată” așa ușor.

Și, ca să nu fiu total nedreaptă, trebuie să recunosc că există și câteva femei care chiar mă plac. Le pot număra pe degetele de la o mână, dar hei, măcar nu sunt complet singură în jungla asta! Așa că, dragi doamne și domnișoare, închei cu un sfat simplu: ori te apuci de treabă, ori îți faci unghiile bine de tot, că o să am nevoie de ceva material când mai scriu despre „haterele de serviciu”. Promit, măcar va fi comic!