Iar e marți și eu…

Iar e marți și eu…

M-am trezit cu tine-n gând,

Nu cu fantezii rebele,

Ci cu-un dor atât de blând.

Un dor ce nu strigă tare,

Ci șoptește-n piept, ușor,

Despre cât de lin te simt

Într-un zâmbet, într-un dor…

Nu-i iubirea-n foc și stele,

Nici cuvinte de povești,

E în gesturi mici, firești,

E-n felul cum mă citești.

M-ai surprins… și, recunosc,

Inima mi-a dat de veste

Că iubirea nu se cere -

Ea se-ntâmplă, se trăiește.

Cred că marțea ne-a ales…

Sau poate-a fost Universul,

Dar inima-mi bate tare

Și-ți dedică ție versul.

Ce-i cu noi n-are cuvinte,

N-are reguli, n-are sens.

E ceva ce nu se spune,

Doar se trăiește… intens.