Premiul Nobel pentru mamele care gătesc pe repede-nainte

Dragii mei, dacă nu se inventează curând Premiul Nobel pentru mamele care se transformă în bucătari-fulger la cererea insistentă a juniorilor, eu personal mă duc la Oslo și îmi revendic drepturile! Azi, după o zi care mi-a șters machiajul și zâmbetul de pe față, pruncii mei „ca bradu', cu tacsu' în frunte” (da, mai mulți șefi decât muncitori în casa asta!) au avut chef de… dulciuri. Dar nu orice dulciuri.

Unul a cerut gogoși la tigaie, altul muffins fără gluten (că na, ce mai contează că făina aia specială costă cât un pachet de acțiuni la bursă), iar soțul – care stătea tacticos cu telecomanda în mână – și-a exprimat dorința să guste și el „ceva bun”. Ce să gusti, dragule, gustă din viața mea, că-i plină de arome amare, dulci și acide!

Mno, pune-te, Cristino, și fă magie în bucătărie. Dar nu oricum, ci invocând toți sfinții și toate măicuțele care au inventat rețetele astea ca să mă blesteme pe mine, în mod personal. Cu mâna stângă turnam aluatul de gogoși în tigaie, cu dreapta băgam tava de muffins în cuptor și cu sufletul urlam după un pahar de vin.

Rezultatul? Copiii, fericiți nevoie mare. Bărbatul? „Mamă, ce bun e desertul! Faci și mâine?” Eu? Am încheiat glorios seara cu o… bere fără alcool. Pentru că, deși sunt mama eroină, mai trebuie să fiu și un adult responsabil.

Cât despre gogoșile mele? Aur curat! Muffins-urile? Picasso în tavă. Eu? Titanic, dar fără orchestra care să cânte pe fundal.

Așa că da, dacă cineva vrea să propună un nou Premiu Nobel pentru sacrificiu, răbdare și gătit la minut, vă rog să mă treceți pe listă. Aștept să vină curierul cu medalia. Până atunci, îmi pun șorțul și mă pregătesc să salvez iarăși lumea… pardon, cina!